Creşterea capacităţii transporturilor, încurajată de TUI, însă este necesară implicarea autorităţilor

Mai 25th, 2011 | Category: Articole, Mai 11, Numar curent ID, Politici & Strategii

Taxele privind utilizarea infrastructurii feroviare joacă un rol important în numeroase decizii cu efecte pe termen lung asupra sistemului de transport, mai ales prin faptul că sunt un mecanism economic central în sectorul feroviar liberalizat.

Operatorii feroviari plătesc TUI în schimbul utilizării corecte a infrastructurii, iar taxele scăzute înseamnă o reducere a costurilor de operare pentru operatori, care se confruntă cu o competitivitate acerbă, atât în transportul feroviar cât şi cu celelalte moduri de transport, în special cel rutier. „Taxe mai mici înseamnă o capacitate mai bună a operatorilor de a concura şi preţuri mai mici pentru serviciile de transport, presupunând că alţi factori privind costurile, nu se schimbă. O politică de stimulare a creşterii traficului ar trebui să urmărească o scădere a taxelor de acces la infrastructură. Însă există şi o altă parte: infrastructura trebuie de asemenea să fie disponibilă în condiţii bune”, ne-a declarat Edward Christie, Consilier Economic în cadrul CER.
Pentru administratorii de infrastructură, taxele de acces pe calea ferată sunt de obicei o sursă importantă de venituri, în unele state, aceasta fiind singura sursă de venit. Ca rezultat, există conflicte de interes între operatori şi administratori de infrastructură.
Politicile autorităţilor pot sprijini depăşirea acestei probleme prin furnizarea fondurilor directe către administratorii de infrastructură, ceea ce va permite să se perceapă taxe mai mici pentru recuperarea costurilor, sprijinând astfel operatorii feroviari în competitivitatea cu celelalte moduri de transport şi maximizând cota de piaţă a transportului feroviar. Acest principiu general este justificat în ceea ce priveşte priorităţile de cheltuieli publice: marea majoritate a utilizatorilor transportului rutier nu plătesc taxe de infrastructură (drumurile cu taxe şi autorstrăzile sunt mai degrabă o excepţie decât o regulă). Pe de altă parte, utilizatorii infrastructurii feroviare trebuie să plătească taxe de acces pentru fiecare km de cale ferată.
„Elementele de echilibrare sunt, prin urmare, măsura finanţării de stat şi eficienţa costului companiilor de infrastructură. În timp ce unele progrese sunt posibile, nu este un caz singular  faptul că finanţarea de stat este prea scăzută în multe state europene. Rezultatul tipic este că administratorii de infrastructură ridică nivelul costurilor tarifelor de acces pe calea ferată, iar traficul feroviar stagnează sau scade”, a mai precizat reprezentantul CER.
Astfel, creşterea traficului feroviar necesită un nivel de finanţare de la bugetul de stat în aşa fel încât taxele de acces să poată fi suportată de operatori fără pierderi în privinţa competitivităţii. Acest nivel maxim variază în primul rând în funcţie de concurenţa dintre modurile de transport. CER a susţinut o politică a taxelor de acces la infrastructură care să se adapteze competitivităţii intermodale. “De fapt, ideea ar fi că finanţarea de la bugetul de stat ar trebui să se adapteze condiţiilor de piaţă. Interesant este că acest concept este prezent în legislaţia UE într-o formă implicită şi incompletă. Statele membre UE prefer să păstreze o putere discreţionară asupra acestor decizii privind cheltuielile, iar acest lucru a influenţat traficul feroviar în mod negativ, în cele mai multe cazuri”, ne-a explicat Edward Christie.

[ de Pamela Luică ]

Comments are closed.